Munţii Semenic - regiune cu tradiţie în turismul bănăţean

Regiune mult îndrăgită pentru peisajele care ispitesc curiozitatea drumeţului, dăruindu-i depline satisfacţii, Munţii Semenic se identifică în distincta şi permanenta ofertă pentru recreaţie în mijloc de lume carpatică.

Deşi Munţii Semenic nu sunt înalţi, natura peisajului deosebit de expresivă şi originală, numeroase obiective turistice, diversitatea atracţiilor şi a condiţiilor de confort pentru vizitatorii şi iubitorii drumeţiei fac din ei o regiune de excepţie în cadrul spaţiului geografic al Carpaţilor româneşti. Munţii Semenic concurează numeroase masive carpatice cu medii de 1.800 - 1.900 m.

Aceştia s-au edificat de mult timp
ca regiune de tradiţie pentru turism în zona geografică a Banatului. Bogăţia naturii înconjurătoare, tezaurul valorilor etnografice, folclorice şi culturale, dotările specializate oferă posibilităţi deosebit de mari pentru o extinsă şi originală activitate turistică modernă. Amploarea amenajărilor şi valorificarea complexă a acestora definesc calitatea şi dinamica funcţionalităţii turistice. Zona Semenicului se constituie, de aceea, ca fiind cea mai importantă concentrare turistică din Munţii Banatului. Staţiunea oferă iubitorilor de schi un sezon ceva mai mare decât media anuală în ţară. Din noiembrie până în aprilie, stratul de zăpadă are în medie 60 - 80 cm. Cele mai apropiate oraşe sunt Timişoara şi Reşiţa. Staţiunea este deschisă tot anul.

Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului

Parcul se întinde pe o suprafaţă de 36.214 ha în sudul Platoului Semenic, cuprinzând opt rezervaţii naturale
.

Râurile au sculptat în relieful calcaros diferite forme carstice. Peşterile şi dolinele se regăsesc în număr mare în perimetrul parcului, cele mai spectaculoase fiind Cheile Caraşului şi peşterile din apropierea acestora (Comarnic, Racoviţa, Ţolosu).

Valea Caraşului este străjuită de versanţi abrupţi, cu înălţimi de 100 - 200 m, cu forme ciudate, precum stânca în formă de cocoş uriaş din apropierea ruinelor Cetăţii Caraşovei, situată pe unul dintre cele mai falnice promotorii ale cheilor, de unde se oferă o
deosebită panoramă. Un peisaj aparte, contrastant, apare în Poiana Prolazului: fâneţe, livezi şi mici
ogoare cultivate.

Cheile Caraşului se numără printre cele mai lungi şi mai sălbatice din România (19 km) şi prezintă două sectoare de chei despărţite de Lunca Prolazului, loc în care versanţii s-au retras parcă pentru a face loc celor câteva gospodării cuibărite pe malurile Caraşului.

În Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului veţi avea posibilitatea de a observa specii cu un caracter mediteranean, câteva relicte terţiare şi specii endemice de plante
şi animale.

În apele de pe teritoriul parcului (Caraş şi afluentul său Buhui, Bârzava, Timişul, Nera, Poneasca) vieţuiesc, printre altele, păstrăvul, linul şi mreana.

Peste 1.000 de specii de plante au fost identificate în perimetrul Parcului Naţional Semenic - Cheile Caraşului. Pădurile de fag impresionează prin dimensiunile excepţionale ale arborilor, rar întâlnite în alte locuri, şi prin forma deosebită a trunchiurilor şi coroanelor. Este notabil faptul că şi climatul submediteranean favorizează dezvoltarea a 33 de specii de orhidee în perimetrul parcului.

Traseele turistice, cu o lungime de 115 km pe teritoriul parcului naţional, poartă drumeţii spre crestele munţilor, puncte de belvedere, peşteri sau vestigii istorice.

Printre obiectivele turistice din Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului se numără Cheile Caraşului, Peşterile Comarnic şi Popovăţ, Lacurile Buhui, Mărghitaş, Gozna şi Trei Ape, pădurea de făgete virgine Izvoarele Nerei etc.

Poiana Mărului

Poiana Mărului este amplasată într-un cadru natural deosebit de pitoresc, pe malurile Bistrei Mărului, perimetrul său fiind străbătut şi de cursurile unor afluenţi ai acesteia (Scorila, Şucu). Muntele Mic, Nedeia şi Vârful Pietrii, cu versanţii împăduriţi, domină staţiunea, iar în depărtare pot fi zărite crestele Munţilor Retezat şi Ţarcu.

Zona Poienii Mărului a fost locuită încă din antichitate, vestigiile arheologice (de exemplu, altarul păgân ce se găseşte la altitudinea de 1.200 m pe versantul nordic al Muntelui Mic) evidenţiind o intensă activitate religioasă a populaţiei dace din regiune, activitate concentrată în jurul Muntelui Gugu (2.219 m în Masivul Ţarcu-Godeanu).

Până azi se transmit legende legate de comoara regelui dac Scorilo, ascunsă într-o peşteră secretă din împrejurimile Poienii. Conform legendei, în stânca lui Scorilo, formaţiune cu un perete abrupt, s-ar găsi o peşteră în care este ascunsă comoara.

Locaţia exactă a peşterii ar fi indicată de prima rază de soare care trece peste creasta numită Buza Nedeii şi cade pe mijlocul peretelui de stâncă în zorii zilei solstiţiului de vară.

Dezvoltarea zonei turistice începe după 1936, când Poiana Mărului şi Muntele Mic sunt declarate staţiuni turistice. În perioada respectivă se construiesc la Poiana Mărului primele facilităţi de cazare, iar ulterior staţiunea se dezvoltă rapid, atât din punctul de vedere al capacităţii de cazare, cât şi din cel al facilităţilor disponibile şi al asigurării transportului până în staţiune, astfel încât în anii ’40 ajunge să fie recunoscută ca „Perla Banatului“.

În 1977 se ridică la Poiana Mărului hotelul Scorilo, cu 72 de camere şi o capacitate de peste 400 de locuri de cazare (în prezent închis), iar turismul în staţiune dobândeşte un nou impuls la începutul anilor ’80, după începerea lucrărilor la barajul şi Lacul de acumulare Măru (finalizate în 1992).

În ultimii ani s-au construit la Poiana Mărului mai multe case de vacanţă şi au fost deschise circuitului turistic pensiuni care încearcă să acopere cererea de facilităţi de cazare şi servicii
turistice în zonă.

Zona oferă multe posibilităţi de agrement

Turiştii ce aleg Poiana Mărului ca destinaţie de vacanţă au la dispoziţie multiple posibilităţi de petrecere a timpului liber.

Amatorii de drumeţii au la dispoziţie mai multe trasee montane care pornesc din Poiana Mărului: spre lacul de acumulare de la Gura Apei (hidrocentrala Râu de Mori) prin Şaua Iepii (1.727 m), între Masivul Bloju şi Baicu; spre vârfurile Cuntu şi Ţarcu, pe Valea Şucului; spre Muntele Mic, pe valea pârâului Scorila; spre Vârful Nedeii.

Pe apele repezi de munte poate fi practicat rafting-ul şi canioning-ul, iar Lacul Măru este o locaţie potrivită pentru plajă, înot şi sporturi acvatice sau plimbări cu barca.

Amatorii de offroad şi enduro au la rândul lor la dispoziţie o serie de trasee pe care le pot parcurge în munţii ce înconjoară staţiunea.

Întreaga zonă a devenit în ultimii ani un punct de atracţie pentru împătimiţii sporturilor cu motor, desfăşurându-se aici evenimente importante în domeniu.

Împrejurimile Poienii Mărului sunt des vizitate şi de pescarii şi vânătorii amatori, iar în timpul iernii există şi posibilitatea practicării unor sporturi de sezon pe pârtiile naturale de pe versanţii ce înconjoară staţiunea.

Mai puteţi găsi la Poiana Mărului terenuri de sport cu gazon sau betonate, care oferă toate condiţiile pentru organizarea unor partide de minifotbal, tenis, baschet, volei, badminton, pensiunile din staţiune fiind frecvent alese ca destinaţii pentru cantonamentele echipelor sportive.

Informaţii turistice

Poiana Mărului se află la 25 km distanţă de oraşul Oţelul Roşu, între Muntele Mic, Nedela şi Vârful Pietrii; este plasată la o altitudine de 500 de metri; se poate ajunge pe DN 68, Caransebeş - Haţeg, cu deviere pe lângă comuna Zăvoi. Accesul în Parcul Semenic este posibil: dinspre nord, de pe Drumul Judeţean 582 (Reşiţa - Slatina-Timiş); dinspre est, de pe Drumul Naţional 58 (Anina - Reşiţa); dinspre sud, dinspre Anina şi Cheile Nerei, de pe Drumul Naţional 57 B.