Pilda anacondei care si-a inghitit copiii

Cei care i-au supravietuit lui C.V. Tudor n-au mai ramas oameni intregi, si se comporta de parca l-ar fi vazut pe necuratul sau ar fi scapat din stomacul unei anaconde nesatule, care i-a inghitit in timp ce motaiau fara griji in padure. Au dat in bålbåiala, sunt palizi, tristi si abatuti si intreaba mereu cåt e ceasul
, ca si cum ar numara firicelele de nisip care se vor scurge din clepsidra timpului påna la toamna, cånd vor fi maturati pe vecie de marele
tavalug al alegerilor uninominale. Zilele de glorie ale Danielei Buruiana au intrat parca in pamånt, s-au pitit la radacina unui molid pe care nu-l pot cuprinde nici o mie de uriasi, s-au scurs ca roua de pe spånz si ciumafaie si in afara de procurorii DNA n-o mai curteaza absolut nici un suflet. Din autoare a rubricii semnate sub numele de razboi Alcibiade, Buruiana a ajuns subiect predilect de dari in gåt in paginile oficiosului lui C.V. Tudor, careia napårcile din redactie i-au dedicat un serial de dezvaluiri incendiare, ce parca nu se mai termina. Buruiana s-a dovedit a fi, exact ce se caznea sa dovedeasca in paginile Romåniei Mari, ca sunt dusmanii politici ai lui C.V. Tudor: o escroaca, o hoata, o tainuitoare, o haimana, o parasuta care poate infunda oricånd puscaria si o pidosnica incurabila. Vocea de amazoana a Liei Olguta Vasilescu se aude ca piuitul stins al unui pui de vrabie orfan de mama si tata, si sentintele ei cu care il mitralia fara mila pe Radu Berceanu au ajuns ca scåncetul stins al unui aurolac flamånd, care se milogeste sa i se dea si ei un colegiu in care sa candideze, ca sa n-o månånce uitarea. Cine se incurca cu cazaturile de la festinul anacondei C.V. Tudor, sa pateasca ce-a patit PD-L cu scafandrul Onaca, pe care s-a ambitionat sa-l scoata din abisurile in care s-a scufundat si a uitat sa mai iasa la liman, ca sa-l faca primar. In stomacul lui C.V. Tudor mai pålpåie trupurile digerate pe jumatate ale lui Bolcas, Funar si Bichinet , si daca printr-un miracol cei trei gealati vor izbuti sa scape, tribunului nu-i mai ramåne decåt un singur si cel mai inversunat dusman, pe care mai trebuie sa-l inghita: pe el insusi, incepånd de la coada.