Coalitia "dezbinarii" nationale

Dupa negocierile de pâna acum pentru formarea unei noi majoritati parlamentare, toate cele trei solutii posibile sunt la fel de probabile. O noutate: dupa negocierile PSD–PNL, Tariceanu nu a mai sustinut ca functia de prim-ministru este nenegociabila. Ceea ce arata o vaga apropiere dintre cele doua partide. Exista o singura certitudine: viitorul guvern va fi unul al “dezbinarii” nationale, un rezultat al profundei crize morale românesti. Fiecare dintre cele trei solutii de guvernare (PSD-PD-L, PSD-PNL, PD-L-PNL) ar fi doar expresii ale acestei dezbinari. Prapastia dintre PSD si PD-L este cea mai adânca si mai plina de resturile bataliilor politice anterioare, de la suspendarea lui Traian Basescu la jignirile neprotocolare dintre liderii celor doua partide, dintre Basescu si liderii PSD-isti sau la justitia televizata a DNA. Pe locul doi se afla crevasa dintre PNL si PD-L: acuzatiile dure
dintre fostii colegi de guvernare, relatia cu Basescu, ruperea PNL, blocarea lui Constantin Ticu Dumitrescu la presedintia CNSAS, blocarea lui Varujan Vosganian în functia de comisar european, suspendarea din guvern a lui Teodor Atanasiu, Tudor Chiuariu, blocarea Noricai Nicolai în functia de ministru al justitiei, critica permanenta a politicii de guvernare, motiunile de cenzura si simple la adresa guvernului Tariceanu etc. În cazul unei coalitii PSD-PNL, “incompatibilitatile” de acest fel sunt mai putine, dar ramâne una fundamentala: aceea de program
si de orientare politica. De aceea, orice coalitie va fi o “fortare” a majoritatii parlamentare si nu poate garanta stabilitatea politica. Va fi doar semnul dezbinarii profunde, întretinuta energic de clasa politica de-a lungul timpului. În plus
, la aceasta situatie deja grea se adauga Basescu, care în ultimii patru ani a asigurat
premisele de vreme rea din politica româneasca. El este cel care, asa cum a anuntat deja, poate ignora o majoritate parlamentara constituita cu greu de catre partide, numind un prim-ministru din afara acestei majoritati. Este singurul gest care - în acest moment în care partidele sunt obligate sa se înteleaga - poate accentua puternic dezbinarile din politica româneasca si, implicit, pe cele din societatea româneasca. De aceea, orice formula de guvernare va rezulta, ea nu poate fi decât una a “dezbinarii” nationale.