Aţi bătut trei sisteme şi-un imperiu!

n spatele victoriei PD-L stă, aproape asfixiat de lipsa de recunoaştere, un triumf milimetric şi, totuşi, categoric: insistenţa discernământului.

Alegătorii au decis, repetând o mantră demo­cratică aparent inactuală. Inegalitatea de şansă a fost perfect orchestrată, în favoarea unui viitor regim de dominaţie Rompetrol-Hrebenciuc. Această ofertă
a fost răsturnată de un electorat anemiat de indiferenţă şi obosit de propria scârbă. Rezultatul central al alegerilor e tocmai această demonstraţie de vitalitate, apărută pe patul de moarte. Electoratul s-a menţinut la instinctul corect, în condiţii de ostilitate nemaiîntâlnite.

Alegătorii au reuşit să bată imperiul, după ce au străpuns trei sisteme formidabile: mediile de informare prin omisiune, sondajele de opinie asupra opiniilor patronilor institutelor de sondaj şi sistemul de vot împotriva votului direct
.

În consecinţă, prima
sarcină a viitorului guvern al României a fost fixată: să fie de dreapta. Iar agenda acestui Guvern are, deja, o prioritate: înlăturarea curburii care a adus procesul electoral democratic la uşa cazinoului. Problema mediilor de informare e imediat rezolvabilă. Mediile private sunt în posesia unei uriaşe rezerve de slugărnicie, pe care o vor scoate pe piaţă, îndată după formarea noului guvern.

Cu un guvern de dreapta şi ipocrizia mediatică va fi de dreapta. Un timp. Mult mai important, televiziunea publică trebuie readusă în circuitul public. Sassu şi PSD trebuie înlocuiţi. Nu cu un anti-Sassu-pro-PD-L, ci cu gazetari flămânzi de ştiri şi dezbateri reale. Problema sondajelor poate fi atenuată prin selectarea institutelor pe baza performanţelor precedente. Însă tema cea mai urgentă e demontarea sistemului de vot. Uninominalul ticluit de trioul Hrebenciuc-Olteanu-Pîrvulescu e un sistem pervers, pentru că nu reflectă direct votul alegătorilor, adică nu e uninominal. Sistemul a fost croit pentru a împinge în Parlament cât mai mulţi candidaţi liberali şi pentru a exclude cât mai mulţi candidaţi PD-L. Rezultatul e supradimensionarea grotescă a PNL. Consecinţele morale sunt mai însemnate.

Sistemul în care câştigătorul pierde, iar învinsul ia tot a explicat alegătorilor că votează degeaba şi a şoptit societăţii că zvonul, după care democraţia e mai tare decât şpaga şi clanul, e fals. Regizorii noştri electorali pariază pe deruta şi corupţia morală. Logic, pentru oameni învinşi de propriile idealuri, contacte şi contracte. Votul alb, adică votul depus de omul care se oferă să nu fie luat în seamă, a fost susţinut public de C. Pîrvulescu şi C.T. Popescu. De aici, 180.000 de victime nevinovate, într-o competiţie cu diferenţă finală de 90.000 de voturi. La ce bun? Ne vor spune cei mai sus-amintiţi, după ce vor cere scuze alegătorilor.

O altă limită acum vizibilă pentru o societate civilă alertă, dar naivă, e problema calităţii candidaţilor. Ea se reduce la întrebarea: cine e mai periculos? Cutare candidat nămolos şi corupt sau educatul şi supertehnicul Bogdan Olteanu? Da, amândoi sunt un eşec. Acum ştim însă că numai unul are competenţa detaliată care transformă frauda în normă şi eşecul în regim de stat.